Isi trecea usor degetele prin parul meu, ma privea adanc in ochii, clipele treceau grabite pe langa noi, se adunau intr-o singura clipa infinita. Isi plimba usor cealalta mana pe obrazul meu, mii de cantece strabateau universul, iar noi, noi eram doar doi, un barbat si o femeie pe cale sa se indragosteasca nebuneste unul de celalalt. Tot ce mai zaream in afara de zambetul lui, erau cateva stele care isi aruncau parca toata stralucirea pe chipul lui. Ma asaltau o mie de ganduri, as fi fugit, dar as fi ramas in acelasi timp. Prea ireal, prea bun, prea tandru...prea aproape de un sarut care poate ne-ar trezi pe amandoi la realitate, prea aproape de a te cunoaste mai bine. Asta ma speria la tine...imi era teama sa ma apropii mai mult, imi era teama ca in apropierea dintre buzele tale si buzele mele s-ar putea stinge toate sentimentele, toata magia. Imi era teama ca visul este doar vis. Imi era teama sa te cunosc mai bine, pentru ca in momentul acela aveam atata nevoie de tine, de sinceritatea si duiosia ta, incat sa descopar ca defapt tu erai cel pe care l-am asteptat o viata.
Multumesc ca ai facut ca asteptarea sa ia sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu