Ce am eu mai bun

In copilarie, cand aveam musafiri, ii serveam in portelanurile sau vasele cele mai frumoase si le ofeream tot ceea ce aveam mai bun in casa.
Parintii mi-au spus ca indiferent daca invit la masa o ruda, un prieten sau pur si simplu un om, sa il tratez cu ceea ce am mai bun.
"Nu pretuim portelanurile, ci oamenii. Toti oamenii merita sa fie serviti in portelanuri." O lectie invatata din copilarie.
Aveam un prieten de etnie roma. Era prietenul tuturor. Intr-o zi in vizita la niste prieteni comuni, mama uneia dintre ei i-a pus sa manance intr-un castronel din tabla. Noi il serveam in portelanuri.
Desigur ca am sesizat diferenta dintre felul in care il tratam noi pe acel baiat si felul in care vecinii il desconsiderau.
Am vazut in alte case cum portelanurile stateau la loc de cinste in vitrina iar noi, ca musafiri eram serviti in farfurii obisnuite si poate chiar ciobite. Dar mi s-a spus sa nu ma supar pe cei care nu ma trateaza cu ce au mai bun, iar atunci cand vor veni in casa mea, eu sa-i servesc cat mai frumos.

Mi s-a interzis sa tin ceva ciobit in casa. "Nimeni nu e asa sarac niciodata, incat sa tina ciobituri.". Si am fost invatata sa nu regret dupa o farfurie sparta. "Unele lucruri trebuie sa moara si sa fie inlocuite."
"Sunt oameni care nu se pot desprinde de lucurile care s-au stricat. Respecta mai mult niste lucruri decat pe ei."
Am fost invatata sa nu protejez lucuri, sa le folosesc si sa ma bucur de ele.
Am invatat sa respect oamenii in mod egal...si ca felul in care ii tratez,le influenteaza increderea si stima de sine.
Am invatat ca nu toti oamenii ofera tot ce au mai bun, dar eu sa ofer tot ce am eu mai bun si sa gasesc bucurie in asta.
Am invatat ca lucrurile au sfarsitul lor, la un moment dat si ca nu trebuie sa regret, fiindca alte lucruri, mai bune si mai frumoase le pot mereu inlocui...