Asa zile

Sunt aşa zile în care nu mă mai simt eu. Sunt doar un morman de carne şi oase puse la un loc, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să îi insufle şi viaţă creaţiei sale. Astăzi sunt nicicum, niciunde, rătăcesc undeva atârnând de o aţă la capătul lumii. Sunt doar o magazie de amintiri, gânduri şi întrebări cărora încerc să le dau un rost până când, sleită de puteri, cu genunchii zdrobiţi la pământ, le închid mute adânc în mine. Şi nu mai simt nimic. Sunt aşa zile când eu nu mai sunt.

Cred că m-a lăsat Cel de sus pe lume cu un buton de ON/OFF.

Dacă mi-ar bate azi cineva la uşa sufletului, i-aş zice să plece, că nu mă mai aflu acolo. Astăzi eu nu mai sunt eu nici aici, nici acolo, nici dincolo, nicăieri. M-am pierdut. Poate o să treci pe lângă mine pe stradă şi n-o să mă recunoşti. Nici eu nu mai ştiu cine sunt. Pentru că am fost eu şi a durut mai tare ca oricand. Şi mi-am dorit să fiu altcumva, să amputez părţi din mine, să cos altele la loc, să funcţionez bine lângă el. Şi am spus ce a vrut să audă şi am înăbuşit ce nu trebuia să simt şi am tăcut când cuvintele cereau răspunsuri incomode. Şi a durut să-i ofer totul cuiva care a incetat sa imi dea totul. Dar am dat, am dat, am dat, până când n-a mai rămas nimic. Şi când n-am mai avut ce să dau mi-a spus atunci că mie nu-mi pasă; şi din nou a durut. „Cine să mai fiu acum?”, mi-am zis. Dar cine să fii când nicicum nu-i bine?

M-am mulat mereu după oamenii de lângă mine, am fost cel mai crud agresor al propriei mele inimi. I-am impus să tacă, când să bată, cât de tare, cât de repede, i-am ajustat mereu ticăielile după oamenii care mi-au fost alături. Nu e de mirare că azi nu mai ştiu cine sunt. Îmi mai amintesc de mine doar în zilele în care nu mai simt nimic, când îmi sunt goale sufletul şi mintea şi sunt absentă a propriei mele vieţi. Am fost mulţi oameni până acum, dar astăzi sunt nimeni. Nu ştiu de câte ori o să mă autonulez şi o să reneg părţi din ceea ce sunt şi când o să fac şi eu în final cunoştinţă cu mine. Sigur azi nu, azi eu nu sunt aici. Şi-o să accept să fiu oricine, sperând că într-o zi voi putea fi eu langa cineva.