Un lucru pretios invatat inca din copilaria mea a fost sa nu incerc sa ies in evidenta cu lucrurile pe care le am. Intr-adevar, lucrurile de calitate ne ridica stima de sine. Insa am observat ca in societatea de azi se exagereaza foarte mult cu tendinta de a te "etala". Predomina o dorinta excesiva de a etala lucruri, care mai de care mai superioare, cu falsa impresie ca acele lucruri ne vor asigura o imagine buna in fata lumii. Cat de gresit !
Eram copil si mereu am fost un copil rasfatat impreuna cu Edy, coplesit cu lucruri foarte frumoase, pe care nu si le permitea oricine si la care multi copii doar visau. Aveam un prieten la bloc, Alex, care provenea dintr-o familie foarte modesta, iar eu mereu ma etalam in fata lui prin lucrurile si chestiile pe care mi le permiteam.
" Vrei sa te dai mare cu ce ai?" m-a intrebat odata mami
" Nu!" - am spus, desi era clar ca uneori asta vroiam sa fac
Acuma dupa ani am inteles ca defapt ma intreba daca vreau sa arat ca aveam lucruri pe care altii copii nu le aveau. Vroiam sa il sfidez. De ce? Ma simteam mai bine asa? Ma simteam oare mai importanta? Mai frumoasa? Vroiam ca lumea din jurul meu sa ma invidieze?
A fost nevoie de o lectie ca sa ma faca sa inteleg ca nu este decent sa defilezi in fata oamenilor cu lucruri, doar pentru a-i pune pe ei in inferioritate.
Privesc azi in jurul meu si constat ca lumea este impartita in doua: cei care au si etaleaza si cei care nu au si sunt frustrati, simtindu-se inferiori. Nu! Cei care nu au, nu sunt inferiori. Nu lucrurile pe care le avem ne definesc pe noi ca oameni. Comorile adevarate ale unui om se afla in sufletul lui.
Este total trist sa punem etichete dupa false valori, ca unii dintre noi respectam mai mult un om doar pentru ca are bani si posibilitati. Niciodata o femeie cu haine si bijuterii scumpe nu va fi mai frumoasa ca alte femei, simple. Niciodata un om care detine lucruri nu va fi mai destept, mai bun, mai valoros, ca aceia care au putin.
Ma dezamageste faptul ca unii parinti incurajeaza copiii sa etaleze..." Cum sa nu-i iau, vede la ceilalti, se va simti prost..". Prost ar trebui sa se simta daca nu are educatia de acasa, educatia de la scoala, daca e murdar, daca nu il duce capul...Nu daca nu are un telefon de fite, sau haine de firma. Faptul ca nu are, ar trebui sa il motiveze sa invete, sa munceasca si sa dobandeasca. Prost ar trebui sa se simta pretinzand un telefon care costa cateva sute de euro, in timp ce parintii nu se indura sa isi cumpere pantofi noi.
Ii respect pe oamenii care au, dar care nu scot in evidenta...care isi poarta lucrurile cu eleganta, fara a privi de sus.
Ma doare sufletul pentru copiii dar si pentru adultii care privesc la cei care nu au, care se desconsidera doar pentru ca nu au aceleasi posibilitati ca altii. Multe suflete sunt puse in umbra de aceste false valori...
Alegem cu ochii ( oameni si lucruri) si apoi ne miram ca oamenii ne dezamagesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu